Differbetween
DSC măsoară energia necesară pentru a menține atât referința, cât și eșantionul la aceeași temperatură, în timp ce DTA măsoară diferența de temperatură dintre eșantion și referință atunci când aceeași cantitate de energie a fost introdusă în ambele..
- Care este diferența dintre TGA și DTA?
- Care este principiul DTA?
- Care este principiul DSC?
- Pentru ce se folosește analiza DSC?
- Pentru ce se utilizează DTA?
- Ce este testul DTA?
- Ce este curba DTA?
- Care se măsoară în DTA?
- Ce tip de material de referință este utilizat în DTA?
- Cum determină DSC cristalinitatea?
- De ce sunt utile datele colectate de la DSC?
- Cum descrieți un grafic DSC?
Care este diferența dintre TGA și DTA?
TGA măsoară schimbarea de greutate a unui eșantion într-un interval de temperatură, DSC măsoară fluxul de căldură al unui eșantion pe un interval de temperatură, iar DTA măsoară diferențele de căldură între un eșantion de referință și un eșantion de interes într-un interval de temperatură.
Care este principiul DTA?
Analiză termică diferențială (DTA) • Principiu: Principiul de bază implicat în DTA este diferența de temperatură (∆T) între proba de testare și o probă de referință inertă în condiții controlate și identice de încălzire sau răcire este înregistrată continuu în funcție de temperatură sau timpul, deci căldura ...
Care este principiul DSC?
DSC este termenul generic pentru următoarele două metode de măsurare. O tehnică în care temperatura unității de probă, formată dintr-o probă și un material de referință, este variată într-un program specificat, iar diferența de temperatură dintre probă și materialul de referință este măsurată în funcție de temperatură.
Pentru ce se folosește analiza DSC?
DSC este un aparat de analiză termică care măsoară modul în care proprietățile fizice ale unei probe se schimbă, împreună cu temperatura în raport cu timpul. Cu alte cuvinte, dispozitivul este un instrument de analiză termică care determină temperatura și fluxul de căldură asociat cu tranzițiile materialului în funcție de timp și temperatură.
Pentru ce se utilizează DTA?
Analiza termică diferențială (DTA) a devenit o tehnică populară de analiză termică (termoanalitică) și este adesea utilizată pentru a măsura temperatura unui material, care la rândul său este utilizată pentru a măsura tranzițiile de fază endotermă și exotermă a materialului.
Ce este testul DTA?
Definiții ale analizei termice diferențiale (DTA)
O tehnică în care diferența de temperatură dintre eșantion și un material de referință este monitorizată în funcție de timp sau temperatură în timp ce temperatura eșantionului, într-o atmosferă specificată, este programată.
Ce este curba DTA?
Analiza termică diferențială (DTA) este o tehnică termoanalitică care este similară cu calorimetria de scanare diferențială. ... Astfel, o curbă DTA oferă date despre transformările care au avut loc, cum ar fi tranzițiile sticlei, cristalizarea, topirea și sublimarea.
Care se măsoară în DTA?
„DTA” se referă la analiza termică diferențială. Tehnica DTA măsoară diferența dintre temperatura probei (Ts) și temperatura unei referințe (Tr).
Ce tip de material de referință este utilizat în DTA?
În DTA se folosește de obicei alumină (Al2O3), pulbere de carborund (SiC) sau oxid de magneziu (MgO) ca material de referință pentru analiza compușilor anorganici.
Cum determină DSC cristalinitatea?
Cristalinitatea polimerului poate fi determinată cu DSC cuantificând căldura asociată cu topirea (fuziunea) polimerului. Această căldură este raportată ca procent de cristalinitate prin normalizarea căldurii observate de fuziune la cea a unei probe 100% cristaline din același polimer.
De ce sunt utile datele colectate de la DSC?
Calorimetria cu scanare diferențială (DSC) oferă o măsură relativă a fluxului de căldură, care oferă o perspectivă asupra mișcării moleculare. DSC este ușor utilizat pentru a determina capacitatea de căldură a unui polimer și tranzițiile termice reprezentative ale unui polimer, inclusiv temperatura de tranziție a sticlei și punctul de topire.
Cum descrieți un grafic DSC?
Aceasta apare ca un vârf dacă fluxul de căldură este reprezentat grafic în funcție de temperatură (B). Zona de sub curbă poate fi utilizată pentru a calcula căldura latentă de topire. Un exemplu de diagramă DSC care prezintă o tranziție sticloasă, un vârf de cristalizare și un vârf de topire este prezentat în Figura 5.
